PSIHOLOGIE

 

Servicii oferite în specialităţile:

 

  PSIHOLOGIE CLINICĂ

  PSIHOLOGIA MUNCII

  PSIHOLOGIA TRANSPORTURILOR

  PSIHOLOGIE APLICATĂ ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII NAŢIONALE

 

Serviciile oferite în cadrul specialităţii PSIHOLOGIE CLINICĂ sunt următoarele:

 

  • Psihodiagnosticul tulburărilor psihice  şi a altor condiţii de patologie care implică în etiopatogeneză mecanisme  psihologice;

  • Evaluare cognitivă şi neuropsihologică-solicitat în cazurile de demenţă uşoară sau probabilă sau pentru reînoirea dosarului pentru incadrare în grad de handicap(act necesar în cazul prezentării la Comisia de Expertiză şi Încadrare în Grad de Handicap  precum şi  la Comisia de Expertiză Medicală );

 

 

 

 

 

 

  • Evaluarea dezvoltării psihologice - pentru stabilirea gradului de maturitate şcolară,diagnosticarea timpurie a dificultăţilor de învăţare şi diagnosticarea timpurie a deficienţei mintale;

  • Consiliere psihologică

  • Evaluare logopedică-evaluarea tulburărilor de limbaj şi   comunicare(afazie,bâlbâială,dislalie,dislexie,disgrafie,întârziere în dezvoltarea limbajului);

 

În cadrul specialităţii PSIHOLOGIA MUNCII ŞI ORGANIZAŢIONALĂ sunt oferite următoarele servicii:

 

  • Evaluare psihologică a stării de sănătate  psihică,ca prerechizită  pentru desfăşurarea unor  activităţi pentru angajare,menţinere în funcţie,schimbare funcţie  în cadrul controlului periodic de Medicina Muncii (evaluarea profesorilor, a funcţionarilor publici etc.)

 

În cadrul specialităţii PSIHOLOGIA TRANSPORTURILOR serviciile oferite sunt:

 

  • Evaluarea psihologică  în vederea obţinerii permisului de conducător auto  sau preschimbare permis

 

În cadrul specialităţii  PSIHOLOGIE APLICATĂ ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII NAŢIONALE  serviciile oferite sunt reprezentate de:

 

  • Evaluare psihologică a stării de sănătate  psihică,ca prerechizită  pentru obţinerea permisului de port-armăsau în vederea angajării în funcţia de  agent de securitate

 

 

Informaţii  privind particularităţile depresiei

 

      Psihodiagnosticul este parte integrantă a demersului psihologic şi psihoterapeutic. Ca şi parte  a acestui demers ,este important de ştiut faptul că psihodiagnosticul se referă la procedurile de evaluare psihologică şi diagnosticare.

        Depresia este reprezentată de o serie de simptome, cum ar fi pierderea energiei şi a interesului în activităţile zilnice şi în viaţă, tristeţe, pierderea poftei de mâncare şi pierdere în greutate, dificultăţi în concentrare, autocritică, sentimente de disperare, dureri fizice, izolarea de ceilalţi, iritare, dificultăţi în luarea deciziilor şi ideaţie suicidară. Multe persoane depresive sunt simultan şi anxioase.

       Aceste persoane se îngrijorează des, au senzaţii de vomă sau ameţeli, uneori pot avea bufeuri, vedere înceţoşată, tahicardie sau transpiraţii.

        Depresia clinică variază între moderat şi sever. De exemplu, unele persoane au doar câteva simptome. Altele suferă de depresie severă, având un număr ridicat de simptome frecvente, de durată lungă, neplăcute.

        Depresia clinică diferă de procesul de doliu instalat după pierderea unei persoane dragi,separare sau divorţ. Tristeţea, sentimentul de gol, niveluri scăzute de energie şi pierderea interesului sunt reacţii normale în condiţii de doliu.

        De asemenea, furia şi anxietatea pot fi o parte normală a procesului de doliu. Depresia clinică diferă de doliul normal, cu toate că şi în unele cazuri de depresie poate fi prezent un eveniment de pierdere semnificativă. Pe lângă aceste aspecte, depresia durează mai mult decât procesul de doliu şi poate include auto-critica,disperarea şi lipsa speranţei.

       Ar fi absolut neobişnuit ca cineva să spună că nu a fost niciodată deprimat. Fluctuaţii în starea afectivă sunt fenomene normale, care ne ajută să realizăm că ceva lipseşte din viaţa noastră şi că ar trebui să schimbăm unele lucruri.

        Însă depresia clinică este o stare mult mai severă decât asemenea modificări în stările afective. Deoarece există mai multe tipuri de depresie, pacienţii diagnosticaţi cu depresie severă ar putea lua în considerare mai multe combinaţii de intervenţie.

 

       Cine devine depresiv?

 

        Depresia nu este un fenomen care li se întâmplă persoanelor „ciudate” sau „nebune”.Depresia este un fenomen foarte des întâlnit.

         Împreună cu anxietatea (tulburare care apare mai frecvent decât depresia), reprezintă tulburările emoţionale cele mai frecvente. În fiecare an, un număr impresionant de persoane vor suferi din cauza depresiei majore: 25% dintre femei şi 12% dintre bărbaţi se vor confrunta cu un episod depresiv major în cursul vieţii.

         Şansele recăderii  într-un al doilea episod depresiv sunt ridicate.Motivele pentru diferenţele cauzate de gen în prevalenţa depresiei nu sunt încă sufficient de bine cunoscute. Un motiv plauzibil poate fi faptul că femeile sunt mai predispuse să îşi recunoască deschis sentimentele de tristeţe şi auto-critică, în timp ce bărbaţii poartă o mască sau îşi ascund depresia în spatele altor probleme, cum ar fi abuzul de alcool şi droguri. În plus, femeile sunt educate de la vârste fragede spre a deveni neajutorate şi dependente.

         De asemenea,femeile au la dispoziţie mai puţine surse de control decât  bărbaţii, iar reuşitele lor sunt deseori neluate în seamă.

 

 

Care sunt cauzele depresiei?

 

      Nu există un singur factor cauzator al depresiei. Conform abordării noastre, depresia este determinată de mai mulţi factori. Aceşti factori pot fi biochimici, interpersonali, comportamentali, şi cognitivi.

        În cazul unor persoane, depresia este cauzată de factori din una dintre aceste arii de funcţionare, însă poate fi cauzată şi de combinarea factorilor din toate aceste domenii.

       Factorii biochimici pot include predispoziţia genetică a familiei dumneavoastră sau, de exemplu,biochimia actuală a creierului dumneavoastră.

        Conflictele şi pierderile din relaţiile interpersonal pot fi, de asemenea, factori cauzatori ai depresiei, al fel şi factorii comportamentali (nivele ridicate de distres sau scăderea numărului de evenimente pozitive, plăcute).

      Exemple pentru factori cognitivi sunt diverse stiluri de gândire distorsionate şi dezadaptative.

       În cele ce urmează, vă vom prezenta pe scurt factorii cognitivi şi comportamentali.

 

 

   Cum influenţează comportamentul depresia?

 

        Lista de mai jos descrie factori comportamentali specifici implicaţi în depresie.

 

1. Pierderea recompenselor. V-aţi confruntat în trecutul apropiat cu pierderi semnificative?

– de exemplu, pierderea locului de muncă, a prietenilor sau o despărţire?

   Un număr impresionant de cercetări a evidenţiat faptul că persoanele care se confruntă cu niveluri ridicate de distres sunt mai predispuse spre depresie – mai ales în cazurile în care nu au sau nu folosesc mecanisme de apărare şi adaptare corespunzătoare.

 

2. Diminuarea comportamentelor recompensatorii.

      Sunteţi în prezent angajat în mai puţine activităţi recompensatorii decât aţi fost în trecut? Depresia este caracterizată de inactivitate şi retragere/izolare.

       De exemplu, multe persoane depresive relatează că îşi petrec o mare parte din timp efectuând comportamente pasive, nerecompensatorii,de exemplu, că se uită la televizor, stau în pat, ruminează asupra unor probleme, li se

plâng prietenilor.

         Asemenea persoane îşi petrec mai puţin timp în activităţi stimulative

şi recompensante, cum ar fi interacţiunile sociale pozitive, activitate fizică, recreere, învăţare sau muncă eficientă/productivă.

 

    3. Lipsa autorecompensei.

      Multe persoane depresive nu se recompensează pentru comportamentele pozitive. De exemplu, rareori reuşesc să îşi facă complimente sau ezită să cheltuiască bani pentru propria lor persoană.

      Multe persoane depresive se consideră atât de lipsite de valoare, încât cred că nu ar trebui să îşi fac niciodată complimente.

      Asemenea persoane consideră că, dacă şi-ar face complimente, ar deveni

leneşe şi s-ar mulţumi cu mai puţin.

 

     4. Deficite în abilităţi.

      Există multe abilităţi sociale sau de rezolvare de probleme pe care nu le aveţi? Persoanele depresive pot avea probleme de asertivitate, în menţinerea

relaţiilor de prietenie, în rezolvarea problemelor cu partenerul de viaţă, cu prietenii sau colegii de serviciu.

      Deoarece acestor persoane fie le lipsesc aceste abilităţi, fie nu le folosesc, ele au mai multe conflicte interpersonale şi mai puţine oportunităţi de a efectua comportamente recompensatorii.

 

      5. Cerinţe noi. Există în viaţa dumneavoastră multe cerinţe noi pentru care nu vă simţiţi pregătit? Faptul că v-aţi mutat într-un oraş nou, un nou loc de muncă, faptul că aţi devenit părinte, că aţi întrerupt o relaţie sau încercarea de a vă găsi prieteni pot fi cauza unor niveluri ridicate de distres.

 

     6. A fi într-o situaţie în care vă simţiţi neajutorat.

        Depresia se poate datora faptului că   rămâneţi în anumite situaţii în care nu puteţi controla recompensele şi pedepsele. Vă  simţiţi trist sau obosit, vă pierdeţi interesul, vă simţiţi disperat, deoarece consideraţi că orice aţi face nu puteţi îndrepta situaţia.

         Locuri de muncă unde nu aveţi satisfacţii,legături interpersonale nesatisfăcătoare pot genera astfel de sentimente.

 

     7. A fi într-o situaţie de pedeapsă continuă.

      Aceasta este o situaţie specială de neajutorare: nu numai că nu primiţi recompense, dar, mai mult, sunteţi criticat şi respins de către ceilalţi.

       De exemplu, multe persoane depresive pot să petreacă destul de mult timp cu persoane care le critică sau le rănesc în diverse forme.

       Deşi fiecare dintre factorii descrişi mai sus vă pot predispune la dezvoltarea depresiei, ele nu cauzează neapărat depresia.

      Cu toate acestea, există anumite feluri de gândire care pot creşte şansa debutului depresiei. În cazul în care vă simţiţi singurul vinovat, pentru că nimic nu se schimbă în bine şi că ar trebui să fiţi o persoană perfectă în aproape tot ceea ce faceţi, prezentaţi un risc crescut pentru dezvoltarea depresiei.

      Aceste interpretări despre stres şi pierdere sunt „cogniţiile” sau gândurile pe care le aveţi despre propria dumneavoastră persoană şi despre

mediul în care trăiţi.

       Terapia cognitivă se focalizează în mod specific pe identificarea, testarea, dezbaterea şi modificarea acestor stiluri de gândire excesiv de negative despre viaţă.

 

     Anumite stiluri de gândire (cogniţii) specifice dumneavoastră pot cauza depresia. În cele

ce urmează, vă prezentăm câteva dintre acestea:

 

1. Gânduri automate disfuncţionale. Acestea sunt gânduri care apar spontan şi par a fi plauzibile, cu toate că reflectă percepţii distorsionate şi sunt asociate cu emoţii/sentimente negative cum ar fi tristeţea, anxietatea, furia şi disperarea.

 

2. Convingeri dezadaptative: în această categorie sunt incluse credinţele pe care le aveţi despre ceea ce ar trebui să faceţi.

     Acestea sunt reguli pe baza cărora persoanele depresive consideră că ar trebui să trăiască. Câteva exemple de asemenea reguli:

„Ar trebui să fiu aprobat/acceptat de toată lumea.”

„Dacă cineva nu mă iubeşte, înseamnă că sunt o persoană care nu poate fi iubită.”

„Nu voi putea fi niciodată fericit făcând lucrurile de capul meu.”

„Dacă am un eşec, înseamnă că sunt un ratat.”

„Trebuie să îmi fac autocritica pentru eşecurile mele.”

 

3. Imagine de sine negativă

         Persoanele depresive deseori se concentrează pe neajunsurile lor, exagerându-le, totodată reducând importanţa trăsăturilor pozitive pe care le au.

    Asemenea persoane pot crede că sunt imposibil de iubit, că sunt urâte, proaste, slabe şi chiar diabolice.

 

       În ce constă intervenţia cognitive-comportamentală a depresiei?

 

      Intervenţia cognitive-comportamentală a depresiei este o formă deintervenţie structurată, practică şi foarte eficientă.

     Această formă de terapie abordează depresia prin identificarea şi disputarea comportamentelor şi a stilurilor de gândire, care cauzează şi menţin depresia.

      Acest tip de terapie se axează pe gândurile şi comportamentele dumneavoastră actuale. Împreună cu terapeutul, veţi examina modul în care anumite acţiuni, lipsa altor acţiuni pot contribui la starea dumneavoastră de bine şi de rău.

        Există anumite acţiuni prin efectuarea cărora vă veţi putea simţi mai bine.

      Împreună cu terapeutul dumneavoastră, veţi examina şi stilurile de gândire negative şi nerealiste care vă fac să fiţi depresiv. Prin intervenţie, veţi putea învăţa cum să gândiţi mai realist şi să vă şi simţiţi bine.

 

           Cât de eficientă este terapia cognitiv-comportamentală a depresiei?

 

      Numeroase cercetări efectuate la universităţi de prestigiu din lume au demonstrat în repetate rânduri că terapia cognitive-comportamentală este la fel de eficientă ca şi intervenţia medicamentoasă în tratamentul depresiei majore.

       În cadrul a 20 de şedinţe de terapie individuală,  aproximativ 75% dintre pacienţi relatează o reducere semnificativă a simptomelor.

      Combinarea intervenţiei cognitive-comportamentale cu cea medicamentoasă, în cele mai multe studii, arată o creştere a eficienţei de până la 85%.

      Chiar mai mult, majoritatea pacienţilor care beneficiază de terapie cognitive-comportamentală menţin stările emoţionale îmbunătăţite şi la 2 ani după terminarea intervenţiei.

         În cadrul terapiei cognitive-comportamentale, sperăm să reducem nu doar simptomatologia, dar să vă şi învăţăm cum să împiedicaţi pe viitor reinstalarea simptomelor.

      Deşi mulţi pacienţi diagnosticaţi cu depresie sunt neîncrezători în îmbunătăţirea situaţiei, există şanse foarte mari ca şi nivelurile de depresie experienţiate de dumneavoastră să scadă în urma acestei intervenţii.